AcademicLink

Astazi te-am prefacut in foaia de hartie pe care imi scriu mereu povestile.

Spune-i nestiinta, spune-i vorba in vant. Ca un vrajitor priceput in incantatii nefolositoare, astazi te-am transformat intr-o simpla foaie alba de hartie, obiect esential realitatii mele, fara sa imi dau seama ca astfel, imi incalc legamintele facute candva in miez de noapte, ca rup tratatele de pace pe care le-am semnat peste campul de batalie al patului.

Filmele sunt facute ca sa spuna povestea omului. Sau cel putin unele dintre ele asta par a avea ca schelet, desi daca privesti mai atent printre gaurile marcatoare ale peliculei de celuloid, toate au ceva de a face cu incercarea noastra de a ne inspecta conturul subtire din linii de creion.

Cand imagini se desfasoara in fata ochiului inchis, totul devine usor, totul pluteste…Clipele se joaca lenese, buzele zambesc nestingherite iar inima tresalta in ritm nebun de vise.

L-am descoperit pe Mario Vargas Llosa din intamplare. Aveam un anumit grup select de scriitori pe care ii vanam, avid, de fiecare data cand calcam pragul bibliotecii. Pana la El. Pana la “Ratacirile fetei nesabuite” si “Paradisul de dupa colt”.  Fusese o decizie de moment sa-i aleg cartile si totusi, cand am ajuns acasa si am deschis prima carte si am citit primul rand, apoi prima pagina, abia atunci am descoperit ce inseamna literatura vie.