AcademicLink

Ţin minte într-un decembrie din copilărie, când încă aveam un televizor alb negru, uriaşa cutie de lemn care mirosea a lac, de fiecare dată când tubul şi lămpile i se încingeau, că mama m-a oprit din colinde, doar ca să ne uităm cu toţii, cu ochi mari la imaginile unei Revoluţii care nu avusese loc decât cu câteva ierni mai devreme.

Dragă Moşule,

Azi când ne sunt aşa goale sufletele de orice sentiment natural, aş vrea să le umpli cu bucurie şi cu multă sete de viaţă.

Dincolo de ţară, Crăciunul e scris cu litere mici. Nu pentru că nu e o sărbătoare, nu pentru că oamenii nu sunt fericiţi. Ci pentru că e greu să simţi din nou ceva ca acasă.

E uimitor cât timp departe de casă sau efectiv în alte părți petrecem an de an. De v-ar păli curiozitatea ați fi uimiți cât timp din viață pierde un om pe drumuri, gen transportul în comun. Unde mai punem și aspectul că mulți dintre noi migrăm spre orașe mai mari pentru a studia sau pentru a găsi un job bun.

Dincolo de orice cliseu, trebuie sa mentionez inca din primele randuri, ca o sarbatoare se simte diferit de la o persoana la alta. Craciunul e la fel de diferit de la o casa la alta, precum furnicile dintr-o colonie. Din punct de vedere emotional.

"Sunt suficient de naiv încât să cred că pot schimba lumea, destul de arogant încât să ştiu că nu am de demonstrat nimic." Aşa ni se prezintă Răzvan Olaru.

Zilele astea mi-am luat în serios rolul de "copilul cu întrebările".  E uşor să găseşti victime, ştiţi şi voi. Însă nu vreau orice fel de victimă, în căutare de valori, de "Peter Parkeri", am dat peste Răzvan. Şi cum lui îi place să vorbească despre pasiunile sale, să vă arăt ce-a ieşit.

Dincolo de clişeele obişnuite, cele ale covoarelor de frunze căzute din copaci şi al mirosului înţepător de fum, iarna a reuşit cumva să se strecoare. E întuneric afară, e întuneric şi în oameni. Puţini văd dincolo de snobismul gras al "Sărbătorilor". Avem nevoie de o doză de cinism.