Dan Dănilă: poet, traducător şi pictor. Iată cum ni se prezintă acest distins domn:
AcademicLink.ro: De ce aţi plecat de-acasă?
Dan Dănilă: Întotdeauna, asemenea hotărâri, cred eu, au multiple şi complicate motive… a fost în primul rând dorinţa soţiei, care având o bunică săsoaică şi ceva rude în Germania, primea automat cetăţenia germană… şi pentru că era situaţia aceea tulbure de la începutul lui 1990, când, după alegeri şi mineriadă, ne-am dat seama că nu vom scăpa de comunism şi de comunişti atât de uşor… dar cel mai important a fost faptul că fetele mele aveau 9 şi 11 ani în anul plecării şi începuseră să înveţe la o şcoală germană din Sibiu… pentru ele a meritat să facem pasul acesta.
AcademicLink.ro: Locuiti in Germania de aproximativ 22 de ani. Ce înseamnă să scrii româneşte departe de Romania?
Dan Dănilă: Mi se pare ceva absolut normal şi firesc, este limba maternă şi e o limbă parcă făcută special pentru a scrie poezie… nu se renunţă la un asemenea instrument minunat pentru nici un alt fel de surogat…
AcademicLink.ro: Cum priviţi poezia?
Dan Dănilă: Ca pe un mare dar care ne-a fost dat, o mare taină, una dintre modalităţile de a comunica (cu) inefabilul şi de a mântui cuvintele şi uneori chiar pe noi înşine… pentru mine, a scrie un vers reuşit este una dintre cele mai mari satisfacţii posibile…
AcademicLink.ro: Ce ne puteţi spune despre munca de traducător?
Dan Dănilă: Este un act de curaj, de orgoliu şi de umilință în acelaşi timp… mai ales când traduci poezie (intraductibilă de fapt), ajungi la limitele absolute ale limbilor… dar fiindcă nu-mi plac lucrurile uşoare sau simple, m-am luptat cu franceza medievală a lui Villon, cu germana elevată a lui Rilke şi cu engleza complicată a lui Dylan Thomas, etc… limba română este bogată, mlădioasă şi generoasă, ea m-a ajutat cel mai mult atunci când am reuşit…
AcademicLink.ro: Care credeţi că este cel mai bun volum al dumneavoastră – dintre cele pe care le-aţi publicat, cel puţin-? Care vă este preferatul?
Dan Dănilă: Cred că ultimul, „Atlantida există“ din 2011, apărut la Limes, este cel mai complex pe care l-am scris, dar şi acela din 2009, “50 de poeme” de la Timpul, volum premiat de altfel, a fost destul de reuşit… se pare că ultimele patru cărţi de versuri pe care le-am publicat (aşa mi s-a spus), marchează o evoluţie, un drum ascendent, adică situaţia ideală pentru orice scriitor… iar dacă e vorba de traduceri, desigur cele din Villon şi Rilke… traducerea este şi ea o creaţie proprie, asemenea operei personale, de autor… mulţi nu ştiu acest lucru…
AcademicLink.ro: Aţi rescrie vreunul? Pe care?
Dan Dănilă: Fiindcă sunt un perfecţionist, niciodată mulţumit pe deplin cu ceea ce fac, probabil le-aş putea rescrie pe toate…
AcademicLink.ro: Cum credeţi că sunteţi văzut în peisajul liricii româneşti? Cum sau unde va încadraţi?
Dan Dănilă: La capitolul “nebăgaţi în seamă”… deşi am publicat 14 volume şi am colaborat cu toate revistele literare importante din ţară, sunt un ilustru necunoscut… de vină sunt şi eu, fiindcă nu am făcut “lansări” cu tam-tam şi vâlvă, fiindcă nu le-am dat de băut criticilor literari, de vină sunt şi tirajele mici, debutul târziu în volum şi mai ales prăbuşirea totală a reţelelor de librării de după 1989… când cărţile nu ajung în librării, adică la cititori, se ajunge la situaţii absurde… nici până azi nu suntem în normalitate la acest capitol… de fapt, la multe capitole stăm cam prost…
AcademicLink.ro: Care vă sunt scriitorii preferaţi? Credeţi că vă influenţează unul din ei? Care anume?
Dan Dănilă: Sunt prea mulţi, îi cunoaşte orice iubitor de literatură de la noi, sunt cei mai importanţi poeţi şi prozatori ai lumii, de la Shakespeare la Eminescu sau Creangă, de la Rilke la Nichita şi Caragiale, de la Arghezi la Dylan Thomas sau Dostoievski, de la Baudelaire la Bacovia şi Joyce… toți scriitorii sunt influenţaţi automat şi independent de voinţa lor de toate lecturile pe care le-au avut… fiecare din clasici are tonul şi mesajul lui inconfundabil…
AcademicLink.ro: Poezia dumneavoastră credeţi că se încadrează în trendul de azi?
Dan Dănilă: Am scris şi am publicat întotdeauna atât poezii rimate cât şi versuri albe, în proporţii aproape egale, dar sunt considerat un poet mai legat de tradiţia clasică… probabil că ultimul volum publicat, Atlantida există, este şi cel mai “modern” dintre toate… dar rima este o tentaţie permanentă, mai ales atunci când ai ureche muzicală şi simţul ritmului… rima nu este încă perimată, aşa cum zic unii afoni sau nepricepuţi…
AcademicLink.ro: Cât despre pictură, sculptură ce ne puteţi spune?
Dan Dănilă: Am absolvit un liceu de artă, opt ani în total şi trebuia să devin plastician, chiar mi se prezicea o carieră de sculptor… acum am ajuns un pictor ocazional, de duminică, neavând un atelier adecvat… sper că la pensie, dacă o s-o apuc, voi putea din nou să pictez şi să sculptez așa cum îmi doresc… e o boală pe viaţă şi ceva care nu se prea uită… se poate la fel de uţor intra în transă pictând sau scriind poezii…
AcademicLink.ro: Doriţi să transmiteţi ceva românilor de acasă ori de pretutindeni?
Dan Dănilă: Cam tot ce am de transmis se află deja în arta mea, în textele mele… cei care mă citesc şi mă înţeleg sunt cei mai buni prieteni ai mei… e o relaţie afectivă specială între scriitori şi cititori, care merge în ambele sensuri, cu aproape aceeaşi intensitate… de aproape zece ani am un site propriu şi primesc mereu mesaje care mă fac să înţeleg că nu am muncit chiar degeaba…
Cu bune intenţii
(din volumul Atlantida există)
Am vrut să scriu definiţia unui vis pe o coajă
de mesteacăn ca el însuşi de subţire dar am
renunţat. Din uitare şi neglijenţă abandonăm
cele mai preţioase nimicuri, cele mai ieftine
comori. Am vrut să pictez un nor în care se
adunase toată copilăria dar am fost prea lent,
pensula parcă îmi adormea pe pânză. Ritmul
de cronometru al vieţii se ceartă cu lucrurile.
Copilăria, marele necunoscut încă de la cele
dintâi secunde, îţi scapă printre degete. Poţi
încerca un portret deformat, din amintiri, dar
nu vei avea mari bucurii. Apoi devii bunicul
celui care erai şi atunci e posibilă sclipirea în
bezna uitării. Fiecare zi devine buna intenţie
de altădată, un pergament plin de înscrisuri
tainice, banda rulantă pe care îţi ţii echilibrul
şi încerci să zâmbeşti. Laşi altora descrierile
şi grija perenităţii. Iar norul acela se opreşte
brusc şi poţi să-l contempli cu toate detaliile.
