Ca să vorbesc despre ultima producţie regizorală a lui Clint Eastwood ca despre altceva decât un film controversat, ar trebui să trec cu vederea o bună parte din filmele concurente şi câştigătoare de Oscar din ultimul deceniu.

Toate cu o puternică doză de controversă, de la istoria celui de-al doilea război mondial şi al luptelor din Pacific, deşi „Scrisorile de la Iwo Jima” au fost privite de critici ca o propagandă militară ascunsă, până la drama unei mame a cărui fiu a dispărut şi demascarea corupţiei din sânul poliţiei şi politicii americane cu „Changeling”.

„J. Edgar” intră undeva în acest tipar şi totuşi reuşeşte să găsească echilibrul acela delicat între „zvonuri” şi fapte istorice, îmbrăcând povestea unuia dintre cei mai puternici bărbaţi din Statele Unite într-o haină de curiozitate şi milă pentru bărbatul pentru care puterea a însemnat totul. Ce pot spune despre acţiunea filmului? J. Edgar Hoover (interpretat de Leonardo DiCaprio) este şeful Biroului federal de Investigaţii şi, totodată, cel mai temut om din America. De la înălţimea podiumului său, format din dosare de şantaj, secrete şi sexualitate neînţeleasă, Hoover controlează şi înspăimântă tot, ca un păianjen în mijlocul pânzei sale. Dar orice păianjen simte nevoia să îşi împărtăşească memoriile, pentru că generaţiile următoare să se simtă inspirate şi motivate de „actele sale de curaj”. Aici intervine omul din spatele măştii.

Hoover e un omuleţ mic şi speriat în spatele figurii sale de autoritate. În spatele unei ambiţii uriaşe, el nu e altceva decât un copil pus în postură de adult şi care face orice îi stă în putinţă ca să nu fie recunoscut ca atare. Filmul ne poartă prin cele mai celebre cazuri ale conducerii Hoover şi în spatele controverselor de budoar, prezentându-ne faţa unui om care mituia un preşedinte cu secrete sexuale, dar care la rândul lui era terifiat de ceea ce simţea pentru asistentul lui. Iar influenţa extrem de bolnăvicioasă pe care a avut-o mama sa l-a lăsat predispus insecurităţilor şi depresiilor.

 Lui DiCaprio rolul i se potriveşte ca o mănuşă, iar experienţa pe care a căpătat-o cu „Aviatorul”, se face simţită şi aici. Sprijinit de Naomi Watts, în rolul secretarei – „femeia puternică din spatele fiecărui bărbat „şi de Armie Hammer (pe care îl veţi recunoaşte din „The Social network”), DiCaprio joacă unul dintre cele mai bune roluri din anul acesta.

Filmul e de recomandat în măsura în care reprezintă una dintre cele mai solide drame de la începutul acestui an. Într-adevăr filmul pare tern, întunecat şi lipsit de spectaculos, dar exploziile uriaşe, duelurile şi alte trucuri cu care am fost obişnuiţi, nu au ce căuta aici, într-un film despre un bărbat care a înfiinţat una dintre cele mai respectate şi temute instituţii juridice din lume, într-un film despre secrete şi şantaj, despre mintea şi sufletul unui om chinuit de propriile ambiţii şi fantome.